În ultimii ani, Republica Moldova a devenit un punct central nu doar pe harta Europei de Est, ci și în strategiile de migrație. Tot mai mulți oameni văd obținerea pașaportului moldovenesc ca o etapă intermediară spre cetățenia unei țări din Uniunea Europeană. Această abordare pare logică: Moldova are regim fără vize cu UE, iar cetățenii săi solicită frecvent cetățenia română — ceea ce le oferă acces deplin la spațiul european.

Dar cât de legală este această practică? Cum reacționează statele membre ale UE? Și poate cetățenia „de tranzit” prin Moldova să ducă la restricții sau refuzuri? În acest articol vom analiza contextul geopolitic și juridic, vom examina pozițiile oficiale ale țărilor europene și vom evalua riscurile reale implicate.

Importanța geopolitică a Moldovei pe harta Europei

Moldova este o țară mică cu o greutate geopolitică mare. Situată între Ucraina și România, ea ocupă o poziție cheie între Est și Vest. Deși Moldova nu este membră a UE, ea a semnat un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană și, din 2014, beneficiază de regim fără vize cu țările din spațiul Schengen. Acest lucru face ca pașaportul moldovenesc să fie atractiv nu doar pentru cetățenii din CSI, ci și pentru cei din țări cu mobilitate restrânsă.

Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, importanța strategică a Moldovei a crescut considerabil. Țara a devenit nu doar un refugiu pentru refugiați, ci și un coridor pentru cei care caută o cale de legalizare în Europa. În acest context, interesul pentru cetățenia moldovenească a crescut, în special în rândul celor care speră ulterior să obțină pașaportul românesc — al unei țări membre UE.

Statele europene urmăresc cu atenție aceste procese. Pentru ele, Moldova nu este doar un vecin, ci un potențial canal prin care pot intra în UE persoane care nu respectă filtrele stricte impuse de standardele europene. Problema „tranzitului” prin Moldova este din ce în ce mai frecvent dezbătută la nivel politic și în cadrul serviciilor de migrație.

Aspecte juridice: cum funcționează „cetățenia prin Moldova”

Obținerea cetățeniei moldovenești este posibilă prin mai multe căi: prin naștere, prin descendență, prin căsătorie sau prin naturalizare — după o perioadă îndelungată de rezidență legală pe teritoriul țării. În ultimii ani, o metodă a devenit din ce în ce mai populară — redobândirea cetățeniei în baza originii, mai ales în rândul cetățenilor din Ucraina, Rusia și țările Caucazului, ale căror rude au trăit în Moldova înainte de anul 1940.

Totuși, în practică, mulți solicitanți folosesc pașaportul moldovenesc ca o etapă intermediară pentru a aplica ulterior la cetățenia română. Acest lucru este posibil conform Legii nr. 21/1991, care permite descendenților foștilor cetățeni români să redobândească cetățenia română. Astfel, obținând pașaportul moldovenesc, o persoană devine formal „mai aproape” de România — și, implicit, de Uniunea Europeană.

O astfel de schemă nu încalcă în mod direct legislația, dar ridică semne de întrebare în rândul partenerilor europeni. Ei suspectează că unii solicitanți folosesc proceduri simplificate pentru a obține cetățenia moldovenească cu scopul de a ocoli filtrele stricte ale UE. În special, îngrijorează caracterul în masă al solicitărilor depuse prin intermediari, firme juridice și așa-numitele „pachete de cetățenie”.

În plus, în UE au fost deja înregistrate cazuri în care persoanelor cu pașapoarte moldovenești recente li s-a refuzat intrarea sau li s-au aplicat controale suplimentare — din cauza suspiciunilor privind autenticitatea statutului lor. Toate acestea transformă problema „cetățeniei de tranzit” dintr-una juridică într-una politică.

Reacția țărilor UE față de cetățenia „de tranzit” prin Moldova

Statele europene urmăresc tot mai atent cine și cum obține pașapoarte ale țărilor vecine Uniunii Europene. Moldova se află în centrul acestei atenții, din cauza rolului său în schemele de „cetățenie prin descendență” și a legăturii strânse cu România.

România: sprijin cu rezerve

România este singura țară care oferă oficial cetățenie descendenților cetățenilor români de dinainte de 1940, inclusiv cetățenilor moldoveni. Totuși, în ultimii ani, autoritățile române au înăsprit controalele, cerând cazier judiciar, interviuri privind cunoașterea limbii și culturii. Au existat cazuri de refuzuri din cauza suspiciunilor de documente false sau motive fictive, obținute prin intermediari.

Germania, Franța și Belgia: controale mai stricte

Anumite state ale UE au început să verifice mai riguros originea noilor cetățeni, mai ales dacă au obținut pașaportul moldovenesc cu puțin timp înainte de a aplica pentru cetățenia română. Au fost raportate interviuri suplimentare la frontieră, anulări de vize și chiar interdicții de intrare, invocându-se „ocolirea controlului migrațional” sau „suspiciuni privind statutul de cetățean”.

Comisia Europeană: preocupare în creștere

Deși UE nu intervine oficial în politicile de cetățenie ale statelor membre, Comisia Europeană a subliniat în mai multe rapoarte că schemele de „cetățenie prin investiții” sau de „redobândire simplificată” pot reprezenta riscuri de securitate dacă nu sunt însoțite de verificări clare și control eficient. Moldova a primit deja recomandări de înăsprire a procedurilor.

Prin urmare, poziția țărilor europene față de „tranzitul moldovenesc” poate fi caracterizată ca fiind una de vigilență și scepticism. Deși aceste practici nu sunt (încă) interzise, ele sunt tot mai frecvent analizate de autoritățile competente.

Riscuri și consecințe pentru solicitanți: ce poate merge prost

Deși traseul „Moldova → România → UE” poate părea la prima vedere o alternativă atrăgătoare la procedurile migraționale lungi și costisitoare, acesta implică o serie de riscuri — atât juridice, cât și practice.

1. Refuzul acordării cetățeniei

Dacă actele pentru cetățenia moldovenească sau română sunt depuse cu nereguli — prin intermediari, cu informații incomplete sau incorecte — există un risc mare de respingere. În special în cazurile în care nu există rezidență reală, cunoaștere a limbii sau dovezi clare ale descendenței.

2. Anularea cetățeniei

România anulează de câțiva ani cetățeniile obținute pe baza documentelor false sau prin încălcarea procedurii. Astfel de cazuri nu duc doar la pierderea pașaportului, ci pot afecta și permisul de ședere, locul de muncă sau chiar creditele ipotecare.

3. Probleme la frontieră

Chiar dacă cetățenia este obținută legal, modificările rapide în politicile migraționale ale UE pot duce la controale mai riguroase. Persoanele cu cetățenie moldovenească sau română recentă pot fi supuse verificărilor suplimentare, în special în aeroporturile din Germania, Franța sau Austria. Acest lucru poate afecta istoricul vizelor și chiar duce la interdicții de intrare.

4. Consecințe juridice și de imagine

Aplicarea prin intermediari, implicarea în scheme „la pachet” și procedurile simplificate pot atrage urmăriri penale — pentru fraudă sau participare la migrație ilegală. În plus, astfel de cazuri afectează negativ imaginea generală a cetățenilor moldoveni.

Concluzie: merită să folosești Moldova ca drum spre UE?

Republica Moldova oferă într-adevăr unele mecanisme legale pentru obținerea cetățeniei, care, teoretic, pot simplifica accesul la cetățenia română și, implicit, la statutul de cetățean al Uniunii Europene. Totuși, în realitate, statele europene privesc din ce în ce mai mult aceste scheme ca pe un risc, nu ca pe o practică legală standard.

Dacă luați în serios opțiunea de a merge pe calea Moldovei, este esențial să înțelegeți următorul lucru: cu cât procedura pare mai formală și superficială, cu atât cresc șansele de a întâmpina verificări, refuzuri sau chiar responsabilitate penală. Transparența, legalitatea, existența unor temeiuri dovedite și respectarea întocmai a procedurii reprezintă singura cale sigură de a obține cetățenia europeană.

Alternativele pot include alte programe — naturalizarea, permisul de ședere prin investiții, studiile sau reîntregirea familiei. Acestea necesită mai mult timp și resurse, dar oferă un statut juridic stabil, fără semne de întrebare din partea autorităților europene.

Concluzie: Moldova nu este o poartă magică spre Uniunea Europeană. Este doar o etapă care implică precauție, cunoașterea legislației și dorința de a parcurge întregul proces legal și corect.